Despre relația dintre educație și arta contemporană

“De ce revenim acum la discuția despre artă și mai exact, artă în spațiul public, în colectivitate? Să fie acesta momentul în care avem nevoie de artă mai mult ca oricând? Ne întrebăm dacă arta are puterea să ne salveze de la propria damnare sau de la demență, înstrăinare, dezumanizare, de noi înșine. 

Ce ne mai ține acum în producție, ce motor energetic, emoțional, păstrează echilibrul, ce aparat sofisticat ne întreține judecata, capacitatea de raționare când nimic nu pare să mai aibă vreun sens, pare că ne-am atins limitele — suntem la capătul puterilor sau poate am luat-o complet razna… mai este vreo cale de întoarcere?

Muzeul viu! Avem nevoie de un muzeu viu! Care trăiește și odată cu el ne trezim și trăim și noi.

Comunitatea artistică din Cluj propune, acum, într-un moment de criză desfășurată pe toate palierele, un cadru incluziv, prezent, împreună, cu o privire spre dar și dinspre comunitate, spre arta vie și artiștii contemporani, ca mod de explorare a propriilor resurse de umanitate, ca mod de normalizare, dacă acest cuvânt mai are vreun sens.” (Mihai Iepure-Górski, moderator)

O conversație cu participanții: Minitremu (Laura Borotea și Gabriel Boldiș), Ciprian Mureșan, Mihai Iepure-Górski.